Cele mai bune jocuri de societate din lumea antică

Cele mai bune jocuri de societate din lumea antică
Cu mult înainte ca jocuri, precum Scrabble sau Settlers of Catan să apară și să obțină mulți fani, legiunile romane se distrau, jucând Ludus Latrunculorum, care se traduce Jocul Mercenarilor. În nord-vestul Europei, și anume Scoția, Norvegia și Islanda se juca jocul Hnefatafl. La sud, dominau jocurile egiptene Senet și Mehen. În estul Indiei a apărut strâmoșul șahului – Chaturanga, iar acum 5.000 de ani î.H, în sud-estul Turciei au fost descoperite cele mai vechi piese de joc, datate din epoca bronzului.

Senet

Senet este unul dintre cele mai vechi jocuri de societate, jucat de Tutnakhamon și soția lui Nefertari. Dovezile arheologice arată că acest joc a fost jucat încă din anul 3100 î.H. Senet a fost jucat de membrii clasei superioare cu table de joc ornamentate, iar cei care nu aveau la dispoziție aceste table se descurcau cu grile zgâriate pe suprafețe de piatră sau podea. Plăcile folosite la Senet erau lungi și flexibile, formate din 30 de pătrate, în 3 rânduri paralele de câte 10. Doi jucători primeau un număr egal de jetoane de joc (5 sau 7). Scopul era toate piesele să ajungă la capătul tablei. În loc să folosească zaruri, jucătorii aruncau oase.

Jocul Regal de la Ur

Este greu să se afle regulile complete ale unui joc jucat acum mii de ani. Însă, datorită tehnologiilor moderne, experții au reușit să descopere instrucțiunile detaliate ale jocului Regal al Uru sau Douăzeci de pătrate. Jocul este datat din 4.500 de ani î.H. A fost descoperit de către Sir Leonard Woolley, care a dezgropat 5 scânduri dintre care una avea pătrate cu plăci de scoici, înconjurate de benzi decorate de modele florale și geometrice. Jocul conține o tablă cu 3 rânduri de pătrate paralele. Pătratele sunt 20 la număr. Forma sa, constând dintr-un bloc cu 4 pe 3 panouri conectat la un bloc cu 2 pe 3 panouri printr-un „pod” de două pătrate. Pentru a câștiga, jucătorii și-au alergat adversarul la capătul opus al tablei, mutând piesele conform aruncărilor de zaruri.

Mehen

Mehen sau Jocul Egiptean cu Șarpe este jucat aproximativ 3100 de ani î.H. Implica până la 6 jucători care trebuiau să ghideze piesele în forma de leu și sferă pe o pistă de curse în spirală, care amintește de un șarpe încolăcit. Regulile jocului Mehen rămân neclare.

Nine Men’s Morris

În toamna lui 2018, săpăturile de la fortăreața rusă a Castelului Vyborg au scos la iveală o tablă de joc medievală de mult uitată, gravată pe suprafața unei cărămizi de lut. În timp ce descoperirea în sine datează din secolul al XVI-lea relativ recent, jocul pe care îl reprezintă a fost jucat pentru prima dată încă din 1400 î.Hr., când muncitorii egipteni care construiau templul lui Kurna au înscris o placă Morris pe o placă de acoperiș.

Comparabil cu damele din zilele noastre, jucătorii la Nine Men’s Morris își direcționau armata de nouă „bărbați”, fiecare reprezentat de o piesă de joc diferită, pe un teren de joc asemănător grilei. Prima persoană care nu a putut să formeze o moară sau prima care a pierdut toți bărbații, cu excepția a doi, a pierdut meciul. Versiunile alternative ale jocului au cerut fiecărui jucător să se bazeze pe un arsenal de 3, 6 sau 12 piese. Exemple de Nine Men’s Morris abundă, dezgropate în Grecia, Norvegia, Irlanda, Franța, Germania, Anglia și alte țări de pe glob.

Tafl

Una dintre cele mai populare distracții ale Scandinavei antice a fost o familie de jocuri de strategie cunoscută ca Tafl. Norvegienii au jucat Tafl încă din anul 400 d.Hr. Jocul era un hibrid de jocuri de război și de urmărire. Tafl s-a răspândit din Scandinavia în Islanda, Marea Britanie și Irlanda. O placă de joc în formă de disc descoperită în 2018 pe locul Mănăstirii Scoțiane a Cerbului mărturisește atractivitatea larg răspândită a lui Tafl. Cea mai populară variantă Tafl, Hnefatafl, a deviat de la jocurile standard pentru doi jucători.

Ludus Latrunculorum

Ludus Latrunculorum sau Latrunculi a fost un joc de strategie pentru doi jucători conceput pentru a testa priceperea militară a participanților. Jucat pe grile de diferite dimensiuni – cel mai mare exemplu cunoscut măsoară 17 pe 18 pătrate – așa-numitul „Jocul Mercenarilor” a fost probabil o variantă a jocului antic grecesc Petteia. Prima mențiune documentată despre Ludus Latrunculorum datează din secolul I î.Hr. Regulile exacte ale lui Ludus Latrunculorum rămân neclare.

Patolli

În Patolli, un joc de jocuri de noroc inventat de primii locuitori din Mesoamerica, jucătorii s-au întrecut pentru a muta pietricele de la un capăt la celălalt al unei piste în formă de cruce. Boabele găurite folosite ca zaruri au dictat jocul, dar regulile exacte de „intrare și mișcare” rămân necunoscute. Printre azteci, Patolli deținea mize neobișnuit de mari, participanții mizând nu doar bunuri fizice sau monedă, ci propriile vieți. La fel ca multe aspecte ale culturii aztece, Patolli a fost interzis de conchistadorii spanioli care au învins imperiul mexican în anii 1520 și 30, făcând dificil pentru istoricii de mai târziu să pună cap la cap regulile exacte ale jocului.

Șah

Șahul modern își are originile în vechiul joc indian Chaturanga, al cărui nume în sanscrită se referă la „patru membre” ale armatei Imperiului Gupta: infanterie, cavalerie, care și elefanți de război. Înregistrat pentru prima dată în jurul secolului al VI-lea d.Hr., dar jucat probabil înainte de această perioadă, Chaturanga a înfruntat patru jucători, fiecare asumându-și rolul unui braț militar imperial, unul împotriva celuilalt. Piesele s-au mutat în modele similare cu cele văzute în șahul modern.

La mijlocul secolului al VI-lea, comercianții indieni au introdus o versiune revizuită a lui Chaturanga pentru doi jucători în Imperiul Sasanid al Persiei, unde a fost rapid transformat în jocul îmbunătățit Shatranj. Șahul a ajuns în Europa prin intermediul teritoriilor deținute de arabi din Spania și Peninsula Iberică. Un manuscris al mănăstirii elvețiene datat din anii 990 conține cea mai veche referință literară cunoscută la joc, care a câștigat rapid popularitate pe tot continentul. Până la sfârșitul secolului al XII-lea, șahul era o bază de pretutindeni, din Franța până în Germania, Scandinavia și Scoția.

Table

La fel ca multe intrări de pe această listă, originile exacte ale tablei, un joc de doi jucători în care rivalii se întrec pentru a „suporta” sau elimina toate cele 15 piese de pe tablă, rămân neclare. Dar elementele jocului iubit sunt evidente în oferte atât de diverse, cum ar fi Jocul Regal al Ur, Senet, Parcheesi, Tabula, Nard și Shwan-liu, sugerând că premisa sa de bază a găsit favoarea atât în ​​culturi, cât și în secole.

Cea mai memorabilă caracteristică a tablei moderne este tabla sa, care are 24 de triunghiuri înguste împărțite în două seturi de 12. Jucătorii aruncă perechi de zaruri pentru a determina mișcarea pe aceste arene geometrice, făcând victoriile tablei un „mix aproape uniform de îndemânare și noroc”. Variațiile jocului s-au răspândit în cele din urmă în Asia, Mediterana, Orientul Mijlociu și Europa. În perioada medievală, pe tot continentul au apărut până la 25 de versiuni de table.

Go

Go, numit pe atunci Weiqi, a apărut în China cu aproximativ 3.000 de ani în urmă. Un joc de „ocupație teritorială”. Tradiția populară sugerează că Weiqi a fost folosit pentru prima dată ca un dispozitiv de ghicire, sau poate inventat de legendarul împărat Yao în speranța de a-și reforma fiul obținut. Oricare ar fi adevăratele sale origini, Weiqi a devenit un element de bază al culturii chineze până în secolul al VI-lea î.Hr. Mai târziu, jocul a fost inclus ca unul dintre cele patru arte pe care oamenii de știință chinezi trebuiau să le stăpânească.

Mancala

Mancala, din cuvântul arab naqala, care înseamnă „a mișca”, nu este un joc, ci sute unite prin mai multe caracteristici comune: și anume, mișcarea fasole, semințe sau jetoane de formă similară pe o placă plină cu gropi sau găuri puțin adânci. Familia de jocuri a apărut între aproximativ 3000 și 1000 î.Hr., cu exemple de șiruri de găuri asemănătoare mancala care au apărut pe siturile arheologice din Africa, Orientul Mijlociu și Asia de Sud.

Cea mai populară variantă de mancala, Oware, găsește doi participanți, jucând pe o tablă cu două rânduri de șase găuri. Jucătorii „semănă” pe rând semințele, ridicând jetoane într-o groapă dată și depunându-le, unа câte unа, în ordine în jurul tablei. Scopul lui Mancala este de obicei să capteze mai multe semințe decât rivalul cuiva prin numărarea și calculul mișcărilor strategice.

Am descris jocurile de societate antice din întreaga lume care sunt unele dintre cele mai vechi jocuri de societate jucate și astăzi. Am vrut să creăm o listă cu cele mai vechi jocuri de societate asiatice pentru jucătorii curioși care doresc să cunoască istoria din spatele jocului lor de masă preferat. Încercați și o variantă de Remi Etalat online, care își are originea tot de la aceste jocuri antice.