Top 5 cele mai populare jocuri de societate

Top 5 cele mai populare jocuri de societate
Dezvoltatorii de jocuri raportează vânzări record în vremurile de pandemie. În timpul staționării și interzicerii contactului, jocurile de familie, în special jocurile de societate, devin din ce în ce mai căutate. La urma urmei, jocurile de societate sunt o modalitate perfectă de vă ține ocupați și de vă distra. Puteți întâlni prieteni în lumea virtuală pentru a juca jocuri de societate online. Cel puțin unul dintre cele mai populare jocuri de masă pot fi găsite în portofoliul de jocuri al fiecărei gospodării.

Oricine deține o cutie de jocuri sau o colecție de jocuri va avea cu siguranță unul dintre următoarele Top 5 jocuri de societate în casă – jocul clasic face parte din echipamentul de bază din fiecare gamă de jocuri.

Table

Majoritatea îl jucăm, dar aproape niciunul nu știm originea și cum a apărut acesta. Este vorba de jocul de table, poate unul din cele mai populare jocuri din lume. Dar cine a inventat jocul de table? Cine l-a făcut popular? Cum a devenit atât de cunoscut în întreaga lume?

Indicii ale primelor jocuri asemănătoare provin din Egiptul Antic. Jocul se numea “Senet”, iar mutările pieselor erau decise prin mișcarea zarurilor. În Mesopotamia s-a jucat un joc asemănător, numit “Jocul Regal al lui Ur”. În Iranul de astăzi, mai exact în Shahr-i Sokhta – Orasul Ars, s-a descoperit un joc asemănător, datând din jurul anului 3000 i. Hr. În urma săpăturilor au fost găsite zaruri împreuna cu 60 de piese de joc.

În Roma Antica jocul se numea “Ludus duodecim scriptorium” (“Jocul celor 12 linii” sau “Jocul celor 12 semne”). Jocul avea trei rânduri a câte 12 puncte, iar piesele erau mutate pe toate cele trei rânduri, în funcție de numărul dat prin rostogolirea zarurilor. O versiune mai târzie a jocului roman, redusă la două rânduri de câte 12 puncte, numită “Tabula” (“tabla” sau “masa”), este jocul similar cu cel modern. Obiectivul jocului era eliminarea tuturor pieselor înaintea adversarului și se apropia de regulile tablei moderne.

Domino

Ca majoritatea marilor jocuri și Domino este originar din Extremul Orient, din China.
Jocurile cu piese de piatră ce se așezau pe suprafețe foarte mari au apărut în jurul anilor 1120 d.HR, în China. Piesele jocului de Domino erau confecționate din ebonită și acoperite cu os sau fildeș. Domino se joacă cu 28 de piese plate, dreptunghiulare, însemnate cu un număr de puncte (de la zero la șase) și pe care jucătorii le combină între ele după anumite reguli.

Chinezii aveau două feluri de jocuri domino: unul militar și unul civil. Piesele dominoului civil aveau duplicate în schimb ce piesele dominoului militar erau unice. De la jocul de domino au apărut și alte jocuri similare în prezent modernul Mah-Jong fiind un urmaș al Domino-ului chinez. Deși jocul de Domino propriu zis a apărut pentru prima dată în China primele referințe istorice sunt legate de practicarea lui in Europa, respectiv la Veneția și Napoli, Italia.

Faptul că piesele erau confecționate din două pătrățele de os sau ebonită bine lipite împiedeca trișatul valoarea piesei neputând fii zărită ca în cazul cărților de joc. Culoarea lor albă făcea un bun contrast cu mediul de joc, dând o clară imagine asupra mersului jocului.

Există dezbateri în ceea ce privește modul de răspândire a acestui joc: există opinii potrivit cărora jocul a fost adus de chinezi în Europa în secolul al optsprezecelea dar și opinii după care acest joc a fost inventat în mod independent în Europa și China.
Ce este interesant este că eschimoșii americani obișnuiau să joace un joc asemănător dominoului, astfel că s-a pus întrebarea dacă nu cumva acest tip de joc a fost larg răspândit înainte de ruperea continentelor, când populațiile umane au migrat în voie.

Piesele de domino europene sunt mai scurte decât cele chinezești iar regulile europene spun că o piesă dă dreptul la o singură mutare. Domino-ul a ajuns în Anglia la sfârșitul secolului al optsprezecelea prin intermediul francezilor (se pare ca prin prizonierii de război) și a devenit foarte popular în foarte scurt timp.

Denumirea de domino este de origine franceză și se pare că provine de la mantiile alb-negre purtate de preoții creștini pe timpul iernii. Variante ale dominoului se joacă în toata lumea dar jocul este extrem de popular în America Latină. Campionatul Național de Domino al Angliei se ține anual, incepând cu anul 1985.

Mahjong

Există multe păreri despre cine a inventat jocul de Mahjong și cât de vechi ar fi acesta. Un mit spune că un filozoful chinez Confucius l-ar fi inventat în anul 500 î.Hr., dar cele mai vechi pietre de joc Mahjong găsite până în prezent, sunt datate doar din anul 1890. Totuși, în secolul 15 au fost găsite cărți de joc cu aceleași simboluri și caractere ca și pe pietrele de Mahjong.

Denumirea Mahjong înseamnă literal tradus în română, vrăbiuță ciripitoare. Istoria ne arată că Mahjong provine dintr-o o combinație de jocuri, cum ar fi piese de domino și un alt joc popular chinezesc de cărți numit Mah – tiae (tradus ar însemna înșeuarea calului).

Zvonurile zic că jocul Mahjong a fost special inventat pentru casa imperială chinezească. Se zice că jucatul acestui joc ar fi fost interzis pentru plebea de rând, chiar sub pedeapsa morții. Toate aceste zvonuri și legende, îl fac tot mai interesant și fascinant, de-a lungul istoriei. Faptul rămâne că jocul are originea în China antică și că de atunci mulți oameni l-au perpetuat de-a lungul secolelor.

Șah

Se presupune că istoria șahului a început în nordul Indiei, a călătorit în Persia, apoi s-a răspândit pe tot continentul asiatic. În lumea orientală, de exemplu în India sau Persia, șahul a devenit o parte a educației. În acele zile cuvinte precum „Șa!”- persan pentru rege – sau „Shāh Mat!”- regele este neajutorat – au fost folosite în jocuri.

Aceste cuvinte sunt foarte asemănătoare cu termenii pe care îi folosim astăzi cu „cec” și „șah”. Murray descrie matrița originală a șahului, numită Shatranj. Apoi prezintă rolul șahului medieval în Europa în Evul Mediu, cum a călătorit din Orientul Mijlociu în Rusia și apoi în Europa de Vest.

Unii oameni cred că șahul a fost inventat în China. Legenda spune că șahul a fost inventat în jurul anului 200 î. Hr de un comandant, Hán Xin, care a inventat jocul pentru a reprezenta o anumită bătălie. La scurt timp după bătălie, o bătălie importantă din istoria Chinei, jocul a fost uitat și apoi a reapărut în 7th secol d.Hr. cu câteva reguli noi.

Jocul a devenit popular sub numele „XiangQi”, care înseamnă „jocul elefanților”, pierzându-și referința la bătălia antică. Jocul elefanților a fost foarte diferit de jocul de șah pe care îl cunoaștem astăzi. Aveau alte piese, o altă tablă și chiar alte reguli. Conform acestei credințe, șahul a plecat din China în India și Persia după aceea, unde s-a modificat încet în jocul de șah actual cu o tablă de șah pătrată de 8 × 8 și piesele de șah cu care suntem familiarizați.

Ludo – Nu te supăra, frate!

Conform site-ului historia.ro, jocul Nu te supăra, frate! Sau mai cunoscut ca Ludo, derivă din jocul indian Pachisi. Jocul Pachisi datează din secolul al VI-lea, primele descoperiri au fost în regiunea Maharashtra. În locul zarurului, jucători aruncau scoici și poziția lor arăta numărul de puncte obținute. Șasele este considerat cifra specială în acest joc, reprezentând cea mai mare valoare, care poate fi obținută prin aruncarea zarului și în același timp jucătorul, care a primit acest număr primește și încă o aruncare. Totodată, numai cu șase un jucător poate porni jocul. Scopul jocului este jucătorul să mute toți pionii la final, înaintea adversarilor săi.

Jocurile de familie au însoțit oamenii din cele mai vechi timpuri. Spre bucuria noastră, acestea, azi sunt mai accesibile ca niciodată. Le putem juca în drum spre serviciu, în pauza de masă sau în timp ce ne plimbăm în parc cu prietenii. Nu este nimic mai bun decât un joc al popularului Remi Etalat, indiferent unde te afli, te vei distra și te va ajuta să-ți faci mai mulți prieteni.